Episodul 160:Ultimele clipe de la revedere
Naruto se gandea doar la Sakura si Sasuke.Si-a dat seama ca si-a prerdut cei mai buni prieteni,echipa…Amandoi au tradat Konoha,se gandea Naruto.Intelegea de ce Sasuke facuse asta,si era dipsus sa lupte pentru el.Dar Sakura?De ce si ea?Ce a indemnat-o?Lacrimi curgeau pe fata lui.Ea avuse totul.Nu
intelegea.Se scula si se uita la o poza cu echipa lor.Sakuraa!gandi el.
Isi aminti cuvintele ei,,cat incerca sa-l convinga.Tipetele acelea pline de durere si lacrimi arzatoare…
Flashback:-Dar,Naruto!tipa ea printre lacrimi.De ce nu ma crezi?!spuse ea punadu-si mainile la piept in timp ce cazuse in genuchi.Plangea in continuare fara oprire.Iar,el i-a raspuns mai rece ca niciodata.
-Ridica-te!Lacrimile tale de crocodil nu ma mai conving,spuse el calm in timp ce ploaia se trantea de amandoi.Sti,Sakura,odata mi-ai cucerit inima cu inocenta din ochii tai.Dar acum…nu vad decat minciuna in ei,spuse el fara a trada vreo urma de regret…Endback
Intr-o alta casa,inca cine va mai stea treaz.Era un barbat de douazeci si ceva de ani cu par carunt.Isi aminti clipele care s-au petrecut in urma cu 3
ani.Se uita apoi la acei clopotei si-isi aminti ceva.
Flashback:O fata se plimba pe malul marii din fata satului Konoha.Era trista si dusa pe ganduri.Privea cerul,marea…Apoi un barbat o atinse pe umor usor.
-Kakashi-sensei!spuse ea surprinsa!Ce cautati aici?spuse ea cu voce trista.
-Pe tine…Sakura.Trebuie sa vorbim.Ce se intampla cu tine?Ce ascunzi?ii vorbi el calm si oarecum melancolic.
-Deci nici dumneavoastra nu ma credeti!spuse ea dezamagita.
-Nu e asta,doar ca si eu ca toata lumea sunt derutat,spuse el privind-o in ochi.
-Dar trebuie sa ma credeti!Eu nu am facut nimic!spuse Sakura printre lacrimi.
El nu mai spuse nimic.Chiar parea ca lacrimile ei sunt adevarate.Dar a fost vazuta de Biakuganul lui Neji.A fost vazuta cu dusmanul inaintea atacului lui Pain.Era cam greu sa crezi cand lucrurile se complicau atat de tare.
-Sakura,ai fost vazuta cu dusmanul!spuse el trist.Ti se pare putin?Si-n fond,chiar tu ai recunoscut ca sunteti aliati!
-Dar nu-i adevarat!spuse ea nervoasa printre lacrimi.Erati ultima persoana in care mai aveam speranta ca nu se indoieste de mine!Dar nu e asa!De ce mi-ati dat speranta asta?Mi-ati luat apararea de fata cu toti dupa ce a plecat Sasuke-kun!Acum ce-ati patit?tipa ea.
-Imi pare rau, Sakura!Nu stiu ce se intampla cu tine!Dar nu fa aceeasi greaseala ca Sasuke!Inca mai poti fi salvata!
-Salvata?De la ce?Cu toti m-ai indepartat!Nici nu mai vreti sa mai auziti de mine!Mi-ati aruncat cuvinte grele si m-ati condamnat pentru spusele cuiva care,care…!tipa ea fara sa mai continuie fraza.
-Calmeaza-te, bine?E o perioada grea.Razboiul se apropie.Iar atunci vei avea sansa sa-ti indrepti greselile..
-Ce?spuse ea in lacrimi marunte.
-Am incredere in tine!Nu stiu ce vei face,dar fa ceea ce e corect pentru toata lumea,spuse el plecand.Acestea au fost ultimele cuvinte spuse catre ea.Desi el nu varsa niciodata vreo lacrima,de data asta nu putea ca singura lacrima care cadea pe obrasul sau sa o opreasca.
Endback.
O alta persoana statea treaza la acea ora tarzie.Ceasul batu ora 12 fix.La acest moment poza cu ea si o fetita cu par roz se crepa fara motiv.Ino se uita suprinsa la poza.Poza se crepa in dreptul Sakurei.Stia ce se va intampla ceva
rau.Se uita mirata printre lacrimi la poza.Si isi aminti ultimele clipe petrecute cu Sakura in acea zi rece.Isi amintea cuvintele triste.Erau amandoua in locul in care se cunoscusera.Acum din nou,prietenia lor se destramase din nou.Ino era singura persoana care mai avea incredere in Sakura,si din fericire,parintii ei o lasau sa se vada cu ea chiar daca erau ingrijorati,deoarece credeau ca Sakura e periculoasa.Ele doua se aflau fata in fata.Doua fete frumoase,cu acelasi caracter,si mai presus de toate prietene vesnice.
Flashback:
-Ino!Trebuie sa intelegi.Nu e bine pentru tine sa mai stai langa mine.
-Taci!Nu sti ce simt.Eu tin mult la tine.Esti cea mai buna prietena a mea!spuse Ino scotand pamblica rosie pe care i-o daruise Sakurei candva.
Sakura se uita melancolica la pamblica.
-Sakura…De ce te rupi de lume?spuse Ino printre lacrimi.Poate ca ceilalti nu au incredere in tine.Dar eu te cunosc mai bine si decat tu insati!Stiu ca n-ai tradat Konoha!Si vreau sa cred asta.Deci mai bine spune-mi ce s-a intamplat cu adevarat?El nu te-a lasat in pace?!
-Ino…E mai bine pentru tine sa nu sti nimic.Stiu ca pot avea incredere in tine oricand.Dar ceea ce ascund eu,va fi prea mult pentru tine!Si periculos.
Ino se uita uimita la Sakura cand auzi ca era vorba de altceva decat sa tradeze Konoha.
-Stiam eu ca nu ai face asa-ceva!spuse ea zambind.Dar despre ce e vorba cu adevarat?
-Ino…E mai bine pentru tine sa nu sti…spuse Sakura incercand sa evite sa-i spuna lui Ino adevarul.
Atunci Ino intinse mana cu pamblica,iar Sakura intinse si ea mana si tineau amandoua pamblica.Zambeau amandoua printre lacrimi.
-Adio…Ino,spuse Sakura lasand mana si panblica lui Ino.Ino se uita trista la pamblica acea
rosie.Cat de minunat a fost cand erau prietene,cele mai bune prietene.Endback
Intre timp,Madara statea incostient de cateva minute bune.Sakura cazuse in apa tot
incostienta.Se pare ca au fost puternic afectati amadoi.Hainele lui Madara erau rupte si pline de sange,iar Masca sa era crepata si rupta o bucata din ea.Avea taieturi mari si mici pe corp,iar acea haina neagra ii era rupta maneca si umarul stang.Si mai avea cateva stanci implantate in spate in timpul contactului cu stanca.In acel loc,era rana cea mai grava.Sakura lasa o dara de sange in apa.Si ea era la fel de ranita.Spatele ei era foarte ranit.Bustiera ei bleumarina,era taiata in spate scotand la iveala o rana transversala mare.Probabil rana aceea se datora faptului ca s-a trantit cu spatele in stancile ascutite.mai avea tot felul de pietre ascutite in carne.Dar mai ales una subtire ca un kunai ii intra direct prin picior.Apele reci si repezi ale raului o duceau pe Sakura la vale.Biata de ea era trantita de unele stanci din apa.
Cerul era mai negru ca noaptea,iar doar fulgerele mai luminau acea bezna.Debitele raului se unflau repede din cauza ploii torentiale.Sakura risca sa se inece ori sa moara de hipotermie.Madara zacea ca un mort.Incepe a sangera de cap.Avea rani deschise pe tot corpul.Cateva zeci de minute,probabil dupa aproximativ o ora,Sakura esua pe malul stang al raului.Ploaia se oprise intre timp.Sakura era uda leoarca,iar parul ei statea lipit de corp fiind ud.Era intinsa incostenta,pe burta cu mana dreapta deasupra capului, aflata pe pamant.
Biata de ea,nu era intr-o stare prea buna.Ochiul ei stang inca sangera dupa ce Madara incerca sa-i scoata ochiul.Din gura,sangele curgea usor.
Madara incepu totusi sa-si miste mana.Incerca sa se ridice dar,durerea fizica era prea mare.Gemea intr-una in incercarea de a se ridica.Isi vedea corpul ranit,dar nu se putea ridica.Dar intelese ceva:daca el era atat de ranit,si Sakura trebuie sa fie la fel.
In cele din urma,in urma unui trasnet puternic,ea isi deschise ochii speriata.Avea aceleasi dureri infernale ca Madara.Incerca sa se ridice sprijinindu-se pe maini,insa nu avea forta destula.Si mai incerca o data,dar se ridica cu greu,din cauza ranilor dureroase.Dupa ce se ridica,tremura puternic din cauza
frigului.Se uita in jurul ei,dar nimic nui parea cunoscut.O inconjurau decat padure deasa de conifere,rau cu apa involburata,pata aceea de mal,si dincolo,pe celalat mal,doar stanci inalte,uitate de
lume.Se uita la cer intunecat,iar apoi in spatele ei spunand cu o voce stinsa:
-Ce frig e…
Apoi,facu un pas,si inca unul,dar parca ii era greu sa umble.Mergea greoi si se balansa.Privirea ei parea stearsa in intunericul padurii.Printre crengile copaciilor,se mai zarea cate un palc mai dechis de lumina,dar nu era venita de la luna.Sakura,se adancea doar in inima padurii,fara sa stie unde pleaca,fara sa se gandeasca,ci doar mergea inainte…
Madara reusi sa se ridice si el,dar isi aminti ce s-a intamplat mai devreme.Ce forte au fost dislocate.Stia ca ceea ce s-a intamplat le mancasera amandurora multa
charka.Se scutura,si incerca sa-si miste mana ranita,dar il durea chiar si pe
el.Se uita in jurul lui,si vedea doar stanci distruse.Apoi,se indrepta spre mal si se uita in jos.
-Sigur s-a dus in aval!Spuse el sarind in jos,dar cand ateriza pe o stanca mai joasa,simtea o durere paralizanta.
-Nenorocita durere!spuse el asezandu-si masca.
Apoi,inainta incet inainte spre directia raului.
